Am o comoara. Nepretuita.
..parca acum m-ai tinut pe brate, asa, grea de cap cum sunt. Era dimineata, stiu bine, si era soare. Mult. Ma intrebam de ce nu ploua, iar tu ai zambit si mi-ai spus ca norii au plecat spre mare, sa-i alunge pe turisti acasa. Mi-ai promis bucata mea de plaja, la fel si pe tine. Poate totusi vor pleca, si-mi vor lasa liber locul acela, unde toti uratii sunt insigificanti prin natura.Marea e superba...Perfecta. Poate ne asteapta.
Iti simteam respiratia atat de aproape, iar parfumul tau - pe care nu-l pot asocia decat cu norii - se amesteca cu aburii de cafea, cu mai mult zahar decat de obicei. Imi spuneai ca trebuie sa acumulez energie, sa vad iar lumea.Cu tine. Imi incatusai mainile, iti puteam auzi motorasul batand. Accelerat. Sau era al meu. Sau erau amandoua:). Mai stiu ca ne-am trezit tarziu, dar mai vroiam sa dorm, stiind ca nu-si va lua bratele puternice din jurul meu. Si-mi va da pupici..dulci, ca de miere.
Simteam cum imi inhala mirosul, asa cum un lup mirosea prada de la distanta. Simteam ca o sa ajungi sa ma mananci. Well, dimineata aceea tarzie nu era foarte calda, dar eu, din accelerat, respiram tot mai greu, tot mai greu..
Imi place cum saruti.Cred ca te voi pastra pentru vesnicie :)
Am o comoara. Nepretuita.
...stiu.Iar mi-e dor de tine.
joi, 27 august 2009
luni, 24 august 2009
sâmbătă, 22 august 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)