luni, 30 iunie 2008
by Cuvinte Vinete
~vrem la castel, chiar vrem...cladim basmele pe panze subtiri de paianjen, erai acolo, tu,ea,eu si ploaia..~
ploaie, cafea si tu...
'Ploua.La geamul brodat cu cristal privim spre padurea amortita.Ploua...
Ghemuiti intr-o flanela larga, indulcim cafeaua c-un sarut plapand pe pleoape.Va fi o noapte lunga.Rosu aprins arde in semineu...Se pare k ai terminat cafeaua...Te-ai inghesuit la pieptul meu.Prostutule!...nu plec nicaieri!Iti simt rasuflarea accelerata...Te imbratisez prelung.Degetele mele se incalcesc cu ale tale...Ploua.Numar picaturi de ploaie pe geamul spre padure.Iti simt respiratia la ceafa...imi apuci bratele cu forta si ma saruti prelung...mi-a fost dor de tine...'
Ghemuiti intr-o flanela larga, indulcim cafeaua c-un sarut plapand pe pleoape.Va fi o noapte lunga.Rosu aprins arde in semineu...Se pare k ai terminat cafeaua...Te-ai inghesuit la pieptul meu.Prostutule!...nu plec nicaieri!Iti simt rasuflarea accelerata...Te imbratisez prelung.Degetele mele se incalcesc cu ale tale...Ploua.Numar picaturi de ploaie pe geamul spre padure.Iti simt respiratia la ceafa...imi apuci bratele cu forta si ma saruti prelung...mi-a fost dor de tine...'
vineri, 27 iunie 2008
miercuri, 18 iunie 2008
duminică, 15 iunie 2008
iertarea...
Imi pierd puterile pe-un drum prafuit.Vantul imi bate in fata.Pierd lucruri dragi, printre degete... E liniste.Asurzitoare.Amintiri roiesc deasupra-mi, impletind coroana.Disperarea, sentiment comun, domneste in suflet, isi duce razboiul cu inima.Victoria ii apartine...
Fantasme moarte isi parasesc acum azilul ruginit de ploaie...Zambesc ironic si lasa in urma un costiug gol. Puhoaie paralizate de cristale imi uda picioarele goale, vatamate...Intrebari aiurea cauta raspuns in negura noptii.Tunetul imi canta marsul...Ploua.
Lacrimi cad , greu, pe pieptu-mi dezgolit.Ploua, vantul imi loveste pometii vineti.
Drumul pare sa se scurteze.Dungi strambe luminoase imi arata calea.Le privesc. In fond, imi caut iertarea ...
Fantasme moarte isi parasesc acum azilul ruginit de ploaie...Zambesc ironic si lasa in urma un costiug gol. Puhoaie paralizate de cristale imi uda picioarele goale, vatamate...Intrebari aiurea cauta raspuns in negura noptii.Tunetul imi canta marsul...Ploua.
Lacrimi cad , greu, pe pieptu-mi dezgolit.Ploua, vantul imi loveste pometii vineti.
Drumul pare sa se scurteze.Dungi strambe luminoase imi arata calea.Le privesc. In fond, imi caut iertarea ...
sâmbătă, 14 iunie 2008
vineri, 13 iunie 2008
Mariano
Seether - Never leave
"Never leave me, and don't deceive me
I'll keep on crawling my friend
Never tease me and don't leave me here
It's all the same in the end..."
joi, 12 iunie 2008
lumini albe si reci tamaduiesc abisul....
Lumini albe si reci tamaduiesc abisul.Un strigat disperat isi cheama consoarta…O gaseste in acelasi colt negru si rece, cu fata alba, ochii plansi.Alearga spre ea si o imbratiseaza. Erika nu reactioneaza…
~Iubito. . . ii sopteste bland cu vocea tremuranda.
Erika nu reactioneaza.O strange in brate. Lacrimile-i curg necontenit pe obrajii rumeni.
Tipatul mut amorteste ploaia…
O lasa in coltul umed, negru.Ii aseaza trandafirul in mainile reci, aproape congelate…Sangele negru i-a ajuns pana la picioarele atat de pline de dorinta, dorinta de pleca, nicaieri, doar cu iubita..
Ar vrea sa fie un inger , s-o poata salva…
Ploaia rece invaluieste noaptea in saluri de margaritare…
~Erika…ii soptesc buzele bolnave…
Ploaia rece il conduce sus, la pod…Fulgerele ii tin companie.Fierul e atat e rece…
Apele involburate isi pregatesc festinul… Vladimir isi agata picioarele goale de barele podului…
Ploaia se agita, vantul se intensifica, nu-l lasa…
Din umbre se zareste o silueta…ca o fantasma..
Vladimir nu mai e…apele negre bat sunete funebre…Silueta din umbre alearga si il urmeaza…Iubirea lor ii va urmari si dupa moarte…
~Iubito. . . ii sopteste bland cu vocea tremuranda.
Erika nu reactioneaza.O strange in brate. Lacrimile-i curg necontenit pe obrajii rumeni.
Tipatul mut amorteste ploaia…
O lasa in coltul umed, negru.Ii aseaza trandafirul in mainile reci, aproape congelate…Sangele negru i-a ajuns pana la picioarele atat de pline de dorinta, dorinta de pleca, nicaieri, doar cu iubita..
Ar vrea sa fie un inger , s-o poata salva…
Ploaia rece invaluieste noaptea in saluri de margaritare…
~Erika…ii soptesc buzele bolnave…
Ploaia rece il conduce sus, la pod…Fulgerele ii tin companie.Fierul e atat e rece…
Apele involburate isi pregatesc festinul… Vladimir isi agata picioarele goale de barele podului…
Ploaia se agita, vantul se intensifica, nu-l lasa…
Din umbre se zareste o silueta…ca o fantasma..
Vladimir nu mai e…apele negre bat sunete funebre…Silueta din umbre alearga si il urmeaza…Iubirea lor ii va urmari si dupa moarte…
miercuri, 11 iunie 2008
"Plec imediat nicăieri..." de Adrian Păunescu
"Nu vă mai faceţi nici o problemă
Am să vă iau, precum pot, din poveri
Şi chiar pe mine povara supremă,
Plec imediat nicăieri.
Mâna pe clanţă, şapca pe frunte,
Eu mă dau ţie, tu te oferi,
Plec sau spre mare, plec sau spre munte;
Plec imediat nicăieri.
Nu în oraşe, şi nici în sate,
Viaţa îmi este peste puteri,
Fără bgaje, pe nemâncate
Plec imediat nicăieri.
Plec imediat unde nimeni nu pleacă
Plec unde toţi veţi cădea sub tăceri,
Şi pe-o lacrimă foarte săracă
Plec imediat nicăieri.
Plec imediat, părăsindu-mi averea,
plec imediat pe un drum de oieri,
Plec imediat nicăieri-nicăierea
Plec imediat nicăieri."
Multumesc, d-le Adrian Păunescu!
Am să vă iau, precum pot, din poveri
Şi chiar pe mine povara supremă,
Plec imediat nicăieri.
Mâna pe clanţă, şapca pe frunte,
Eu mă dau ţie, tu te oferi,
Plec sau spre mare, plec sau spre munte;
Plec imediat nicăieri.
Nu în oraşe, şi nici în sate,
Viaţa îmi este peste puteri,
Fără bgaje, pe nemâncate
Plec imediat nicăieri.
Plec imediat unde nimeni nu pleacă
Plec unde toţi veţi cădea sub tăceri,
Şi pe-o lacrimă foarte săracă
Plec imediat nicăieri.
Plec imediat, părăsindu-mi averea,
plec imediat pe un drum de oieri,
Plec imediat nicăieri-nicăierea
Plec imediat nicăieri."
Multumesc, d-le Adrian Păunescu!
cadavrul unui trandafir patat ...
Aceeasi camera neagra...Mirosul intepator de mucegai se perinda prin vidul camerei..se aude vantul batand printre cioburi de sticla sparte.Doar fulgerele mai lumineaza din cand in cand abisul.Erika e acolo.Singuratica.In coltul umed, negru. E atat de frumoasa...Pielea ei reflecta un alb imaculat, patat de sange.E atat de frumoasa...Parul ei brunet curge pe bratele fine..picioarele goale,murdare ii sunt grele, incatusate.Rochia ei alba e sfasiata, uda de picaturi...picaturi de sange.tine in mana ceva, un trandafir.un trandafir alb.pare cea mai de pret avere...Jos, in dreptul ferestrei cu sticla sparta, o balta neagra..de sange..Un corb negru viziteaza intunericul.Norii par sa se fi razbunat.Regina noptii oarba lumineaza abisul.Lumina-i se reflecta intr-un cutit plans de sange...Erika e acolo, in colt.Ochii ei, candva albastrii, acum sunt negrii.Nu mai clipeste, nu mai respira...mainile-i ude lasa trandafirul.Era un trandafir alb, patat cu sange...
marți, 10 iunie 2008
Pasi spre dragoste....
'Statea pe o margine de drum , imbratisata. Pe sub salul negru de matase i se zarea pielea atat de alba . Nu era trista. Nici beata. Poate un pic nebuna. Il astepta. Si a venit si a ridicat-o de pe jos. Ia luat mana intr’a lui si au dansat pe pod , sub stelele obscure. Nu aveau muzica decat in suflet. Si sufletele lor sau contopit incat auzeau aceiaşi melodie. Picioarele lor faceau aceiaşi pasi. Si ea se lasa in bratele lui ca un peste flamand de apa. Ca vantul obosit. Ca o speranta ce a gasit ceva imposibil, inexistent…'
duminică, 8 iunie 2008
Sir Humphry Davy said...
"...Viaţa nu este clădită doar din sacrificii măreţe şi muncă, ci şi din lucruri mărunte - printre care si zâmbetele şi bunătatea dăruite constant sunt cele care cuceresc inima şi oferă siguranţă..(Sir Humphry Davy 1778-1829)
Luna Amara - Mara
Cu tot ce n-ai sa-mi dai
cu tot ce n-am sa-ti spun
am pierdut
n-am crezut ca vei pleca-n curand
in nori de fum arzand
B :si n-ai sa fii a mea
o zi macar de-ai sta cu mine-n gand
si unde vei pleca din lumea mea
amara lume (luna) a mea
si tot ce n-ai de spus
e-un gand ce-a fost sa fie dus
nici macar n-ai stat s-asculti ce am de spus
as vrea sa fii a mea
o zi macar de-ai sta cu mine-n gand
si unde vei pleca din lumea mea,,,
si ma faci sa plang , sa rad,
ca si cand la tine-n gand as fi eu
dar tu pari a altora
niciodata doar a mea...
a nimanuï...
"miss u.."
cu tot ce n-am sa-ti spun
am pierdut
n-am crezut ca vei pleca-n curand
in nori de fum arzand
B :si n-ai sa fii a mea
o zi macar de-ai sta cu mine-n gand
si unde vei pleca din lumea mea
amara lume (luna) a mea
si tot ce n-ai de spus
e-un gand ce-a fost sa fie dus
nici macar n-ai stat s-asculti ce am de spus
as vrea sa fii a mea
o zi macar de-ai sta cu mine-n gand
si unde vei pleca din lumea mea,,,
si ma faci sa plang , sa rad,
ca si cand la tine-n gand as fi eu
dar tu pari a altora
niciodata doar a mea...
a nimanuï...
"miss u.."
city of blinding lights....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)