Iar a apus luna.Cu picioarele reci subt mine,ii numar valurile nebune udand nisipul margaritar.Sunt singura.Am pierdut socoteala, urmarind o imagine stupida deasupra. Erai tu.Ciudat.Te-am simtit aici, chiar langa mine.Tiam simti capul in poala mea;ma jucam in parul tau, fredonandu-ti povestea...ti-am simtit si buzele vineti pe frunte...construiai inel din firicel de nisip si-mi tineai mana strans, protector.Lasata pe spate, incercand sa caut Luna, mi-ai soptit...Ciudat.Rasare soarele, ai disparut, numar din nou valuri sparte pe nisipul de margaritar...
'Scrisori catre iubirea-mi imposibila'
2 comentarii:
de ce ma regasesc si in asta? :-s nu ar trebui... e imaginea ta :-<. mi'e dor...
a apus luna, nu o data...imaginea e aici:|
Trimiteți un comentariu