Rue du Theatre

Poftim o ceasca de cafea. Doriti si putin zahar? Nu? ...Ce vreme, nu'i asa? Stii...unii tineri chiar iubesc 'tabloul' asta ploios. Tinerii!...Am crescut cupluri de'a lungul anilor. Unul era de'a dreptul irelevant, nabadaios. Cumparau cafeaua si se puneam acolo, pe prag, cu picioarele in ploaie. Ea era o fetita cu bucle balaie, incaltata in tenisi si cu un gentoi peticit plin cu nu-stiu-ce - uneori scotea carte dupa carte din ea si statea la masa aceea, langa geam. O chema Julia. Avea un zambet perfect..El era scriitor. intotdeauna imi citea operele - "doamne iarta'ma, nu'mi vad capul de lucruri iar tu stai de mine!" asa-i ziceam cand incerca asa ceva, dar se retragea zambind tot spre masa aceea, langa geam,aveau un fix. Tinerii! Era noiembrie cand s'au cunoscut. Si ploua la fel ca acum. S-au ciocnit drept in fata usii. Romain a imprastiat toate hartiutile ce le tinea sub haina exact in balta. Ca sa se revanseze, Julia l-a invitat la cea mai buna cafea de pe Rue du Theatre...
S-au iubit din prima. Sa-i fi vazut!... e frumoasa dragostea cand esti tanar. oh, tinerii!Se jucau cu mainile, citeau sau discutau despre trecatori, se luptau cu linguritele si cu cuburile de zahar, pe care niciodata nu le puneau in cafea (eu fara 2 cubuletze nu pot sa-mi beau cafeaua, nu stiu cum puteau ei..) si stateau noaptea pana tarziu, pana ii scoteam afara cu matura...Ce frumos erau!..Ah, a cerut-o. Chiar aici in caf.A comandat doua cafele negre la nisip iar in una a zvarlit un inelus atat de finut din argint. Julia l-a vazut in zat si l-a sarutat numaidecat. de aici nu stiu prea bine, ca ma imbolnavisem grav cu fierea, nevasta-mea era mereu pe-aici. Se facea ca era pe la asfintit si Julia citea in balcon, cocotata cu picioaarele de balustrada canda a araut Romain si i-a facut ce-a mai frumoasa declaratie de dragoste din cate s-au vazut.toti vecinii au iesit la ferestre si au aplaudat.Cat e de frumoasa dragostea cand esti tanar!..Nevasta-mea mi-a povestit ca a venit Julia odata plangand si nu stia ce sa faca.maica-sa a auzit ca s-au casatorit in secret, pe cand ea aranjase maritisul cu fiul unui bogatas, proprietarul birourilor Etienne, stiti care, nu?Si s-a infuriat foarte tare, Romain nu era decat un scriitoras, ori maica-sa vroia mai multe pentru ea.Cumplita femeie.Dar tinerii!...tinerii astia cred ca pot acoperi marea cu degetul. o clipa blestemata a urmat atunci..intr- o seara rece de septembrie( ploua asa de tare ca acum)saracuta Julia n-a mai rezistat. ROmain era mai nebun, mai visator...Julia a luat un pumn de somnifere si...s-a stins.Era in apartamentul pe care maica-sa i-l cumparase pentru scoala ce-o facea aici, in capitala, ea locuia in Aquitaine.Romain primise un scenariu si..spera sa faca orice ca s-o poata rapi si s-o duca undeva departe, ori el era falit.si ea era minora.Atat de tare o iubea. Cand a ajuns acolo, era prea tarziu.Romain era atat de mahnit incat a inceput sa sparga tot in jur si ghici. s-a omorat si el...pacat...niste tineri atat de frumosi, cu toata viata inainte..ploua la fel de tare ca acuma.S-au dus spre nicaieri.Uneori, in zilele cu ploaie de vara, ii vad dansand in ploaie, zambind..Scuzati-ma , mai doriti ceva?UN pic de zahar?Nu?Am o comanda la masa de langa geam, Ah, tinerii...

din "eterna poveste a lui romeo si a julietei"
de W.