E ciudat cum ma intorc aici. Dintr-o oarecare naivitate (cred), prin care ceea ce scriu, va fi citit sau va putea fi citit.I guess my only escape is between those `sheets`.There's someone I am missing.
Sacrificiul face uneori lumea mai buna.Nu neaparat oamenii din ea. Vechile obiceiuri nu pot disparea intr-o clipita, in momentul in care lucrurile vor fi bine facute.Oricum binele ti-l inspiri, si ti-l doresti, uneori ti-l doresti, sau ti-l faci cu mana ta.Pe langa asta, oamenii mai si uita cat de speciali sunt. Uneori, da, de asta ai nevoie, sa iesi din cutie, sa respiri putin; da, inca mai cred ca in marea de pantofi sport din lumea asta, mai exista si cateva perechi de tenisi.
Totusi, existenta unei false stari de bine, amagitoare chiar, indiferenta si adoptarea unei pozitii in care binele nu te reprezinta, face oamenii atat de pasivi.. Idealizarea notiunii de bine sufletesc e atat de amagitoare.
Cuvintele uneori dor si nicio mangaiere nu tempereaza ingratitudinea lor. Words come easy when they do. De fapt, cuvintele ce tocmai le scriu, si toata corvoada asta care devine stufoasa, nu face decat sa-mi aminteasca. Oamenii nu sunt chiar asa buni. Si radeti, si radeti, si nici ca va pasa. Binele mai are o calitate. Va face ingrati, indiferenti si reci.
Tot nu-mi place poezia. Dar continui sa-mi visez propria irealitate. Nu sunt ca voi, dar nici nu-mi doresc. Nu-mi doresc sa fiu genial. Sa fiu actor, sa fiu sus. Sa ma vedeti. Sa va vedeti. Nu. Nu-mi voi abandona realitatea ca sa-mi plang nebunia, pentru simplu fapt ca nu stiu limba ceha. Ce crima, ce pacat.
Americanismul mi-a invadat imaginatia si nu mai stiu sa ies din el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu