Imi pierd puterile pe-un drum prafuit.Vantul imi bate in fata.Pierd lucruri dragi, printre degete... E liniste.Asurzitoare.Amintiri roiesc deasupra-mi, impletind coroana.Disperarea, sentiment comun, domneste in suflet, isi duce razboiul cu inima.Victoria ii apartine...
Fantasme moarte isi parasesc acum azilul ruginit de ploaie...Zambesc ironic si lasa in urma un costiug gol. Puhoaie paralizate de cristale imi uda picioarele goale, vatamate...Intrebari aiurea cauta raspuns in negura noptii.Tunetul imi canta marsul...Ploua.
Lacrimi cad , greu, pe pieptu-mi dezgolit.Ploua, vantul imi loveste pometii vineti.
Drumul pare sa se scurteze.Dungi strambe luminoase imi arata calea.Le privesc. In fond, imi caut iertarea ...
3 comentarii:
.frumos.cuvinte alese pentru un subiect profund.si in fond,destul de dureros ...
.am zambit dupa ce ti`am citit printre randuri blogul.frumos.:).
multumesc...zambetele imi hranesc existenta:)
chipintaci!>:D<
irina...atunci cand scrii reusesti sa pictezi imagini si sa le insfli viata...e extraordinar :)
Trimiteți un comentariu