"Saruta pamantul, luandu-te, ridicandu-te, peste tine, cand te trezesti, cand esti trist, cand plangi...Ploaia".O strada goala, griul monoton mazagaleste tablouri amortite, adormite. Nebun de noapte, pleci."plange cerul.." iti zici privind spre infinit.Ploaia ti-e tovaras de drum spre nicaieri.
'Stelele' iti lumineaza pistruii desenati de ploaie pe fata-ti obosita...Necontrolat.Mergi fara ratiune pe un drum inundat de lacrimi.Lumini ciudate, zgomote asurzitoare iti tulbura linistea, improscandu-te cu-n noroi murdar...Cautand, pasesti pe pamantul ud.Nu stii.Cazi.Te ridici.Cauti.Voci iti tipa in minte, vrand afara, vrand sa... Necontrolat, ajungi in acelasi loc din totdeauna.Castelul e pustiu.Noapte.Castelul avea sa-ti fie 'nicaieri', un 'oriunde' plin de amintiri.Spre camera cu ferestre.Pustietatea e intrerupta de pasi.Acolo.Jos.Ti-ai gasit amintirile.Acolo, jos era trandafirul ce ti l-am daruit.Alb.Ploua.Hranesti trup si suflet cu picaturi din cer.Hranesti vocile ce-ti urla in minte cu muzica ploii.
...Necontrolat, te asezi pe acelasi pod.Acolo.Astepti acum acea bataie, acea rasuflare..."aici a murit." Astepti muzica, ii astepti glasul...Ploua.Da, ploua."Plange cerul.."
2 comentarii:
erika? :-<
aceeasi Erika.Murise intradevar.Nu ar mai suporta o continuare a povestii.Cel e retraieste mementele e un 'ego' destul de confuz, indurerat, care-si cauta viata.
Trimiteți un comentariu