astept.nu ma intreba.
majoritatea frazelor din mintea-mi decrepita si inceata formeaza un puzzle fara toate piesele.plastic, plastic, plastic.din asta e cladita america.sunt prostuta, naiva, putin fraiera. stiu, e un complex cu latura-mi dispretuitoare. capricioasa. si totusi..frontiera dintre acel "vrut" conditionat si dorinta adevarata e foarte usor de trecut.uneori ma trezesc.rationez la naivitatea-mi debordanta.si uneori imi si dau seama.cu orice ramura a vietii lucrez, raman la fel.sunt speciala.si e felul meu de a fi. rad. plang. creez. nu stiu ce creez. un albastru ce-l gasesti in ochi si in mare, poate.cred. culmea, nimicul si absolutul meu fac un tot.acum mi-e frig, mi-e dor si mi-e frica de narcis.vrem sa dormim.
p.s: ne me quitte pas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu