say you, say me..say we together.

"ei" pierd.

Continuitate.

Damien Rice - Animals Were Gone

my mind. my mind.'till i find somebody new..

Nu poti uita papusi de carpe, in cutii de carton adunate, la capat de linie.

Ori de cate ori atingi linia, oglinzi se sparg. Ti-e frica, da, ti-e frica..
De trecut, de tine, de mine, de trecut, de dorinte, de el, de acolo, de acum.
E bine sa astepti trenuri sa treaca. "Drugii" se intalnesc acolo. Si geamurile se coloreaza-n abur cand povestesti. Si cand razi. Si esti fericit. Si inocent(sau nu) iti strangi visele in brate..uneori le pierzi din valize. As vrea si eu sa fug putin. In tara "simplitatii-rasare". Acolo oamenii au degete de hobbit si simt frumos. Prin flori de primavara. Chiar magnolii. Fac cafea buna..doar cu o lingurita de zahar. Iar prietenii asteapta mereu sa ploaie.
Dar deviez de la apel. Inghit in sec. Privesc la poza lui si stau. Il iubesc. Azi in 'tara' mea a plouat. Si am fost fericita. Nu departe de castel. Sunt obosita insa. Duc multe doruri, putine aparent.




Ciudat. Ai observat..?



Imi doresc sa dorm putin. Acum doar pentru mine. Sa visez din nou. Am obosit.

Am obosit.

tra la la laah

..si fraiera astept recidive. prietenii nu recidiveaza. pierd. ma pierd. raman singura.ramai doar tu.

da, amenint. amenint si urlu in oglinda..pentru ca acum cresc.
sparg cesti. arunc hartii. astept.

nu.

Ochi albastri, parul negru. Marguerite Duras.

Dacă povestea noastră s-ar juca la teatru, un actor s-ar duce până la rampă, în marginea râului de lumină, foarte aproape de voi şi de mine, ar fi îmbrăcat în alb, foarte concentrat, atent cu sine în cel mai înalt grad, atent la sală, dar şi faţă de el însuşi. S-ar prezenta ca fiind bărbatul din poveste. S-ar putea spune bărbatul, în absenţa sa centrală, în înfăţişarea sa exterioară, ireversibilă. Ar privi, aşa cum aveţi tendinţa să o faceţi, către exteriorul zidurilor, ca şi când acest lucru ar fi posibil, în direcţia trădării.