Nu poti uita papusi de carpe, in cutii de carton adunate, la capat de linie.
Ori de cate ori atingi linia, oglinzi se sparg. Ti-e frica, da, ti-e frica..
De trecut, de tine, de mine, de trecut, de dorinte, de el, de acolo, de acum.
E bine sa astepti trenuri sa treaca. "Drugii" se intalnesc acolo. Si geamurile se coloreaza-n abur cand povestesti. Si cand razi. Si esti fericit. Si inocent(sau nu) iti strangi visele in brate..uneori le pierzi din valize. As vrea si eu sa fug putin. In tara "simplitatii-rasare". Acolo oamenii au degete de hobbit si simt frumos. Prin flori de primavara. Chiar magnolii. Fac cafea buna..doar cu o lingurita de zahar. Iar prietenii asteapta mereu sa ploaie.
Dar deviez de la apel. Inghit in sec. Privesc la poza lui si stau. Il iubesc. Azi in 'tara' mea a plouat. Si am fost fericita. Nu departe de castel. Sunt obosita insa. Duc multe doruri, putine aparent.
Ciudat. Ai observat..?
Imi doresc sa dorm putin. Acum doar pentru mine. Sa visez din nou. Am obosit.
Am obosit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu